Poems by Simona Popescu
|
MY LIFE
My life? Ce să-i spun despre mine? 16 ani. Eu am venit pe lume ca să nu înţeleg nimic. 17 ani: vocea din spatele ghişeului mîna întinsă biletul şi.-apoi pe ecran o prostie lată: Tinereţea învinge totul! (şi toate tinereţea). 18 ani. Şi mă întreabă într-o zi că de ce scriu ce rost are... că... de ce... pentru cine... ăştia n-au timp nici de ei... şi. nici nu vor.... şi. nici. nu-i interesează… Am o faţă tînără şi una bătrînă şi unii o ştiu pe una şi alţii pe cealaltă. 19. Căci spuneţi voi ce să fac să ştiu ce să nu fac şi spuneţi voi ce să spun ca să ştiu ce să nu spun. Merg înainte cum cred eu chit că dau cu capul de zid şi dau cu capu de zid… 20. Prietenii sînt buni şi duşmanii răi măsură ordine şi armonie care va trăda care se va metamorfoza care va fi scos de la inima ta? 21. Mi-e milă de neputinţa poeziei O lămîie stoarsă în faţa tribului sătul. Nu avem nici o ţintă, amice Trecut al tuturor Patrie a tuturor Ce-a fost verde s-a uscat Ce-a fost dulce s-a mîncat. 22. Nu mi-e foame nu mi-e sete dar simt un gol în stomac. Mi-e tare urît. 23. Tinereţea mea a fost făcută pentru aşteptare. Maturitatea te va-nşfăca n-ai încotro lasă-i pe mînă doar pielea ta! 24. Mi-e silă de precocitatea ofilită mi-e scîrbă de senzaţiile literare… Cine din noi spunea: “Avem nevoie de un erou”? Ai acum 24 Ce vor înţelege progeniturile noi? [...] 25. Cocujo. Nu ştiu nimic să spun nu pot să mă adun şi inima şi creierul îmi sînt străine. Sînt încă un om tînăr Simt ca o femeie şi ca un bărbat Scriu ca o femeie şi ca un bărbat Simt ca un copil ticălos şi nevinovat Sînt fără vîrstă Mă apăr cum pot Vorbind despre mine despre nimic despre tot. 26. Matrioşka, matrioşka spune căte păpuşele mai sînt la rînd ? Ai în miezul tău oare şi păpuşa cea mai bătrînă ? E acolo zbîrcită senină lipsită de frică Matrioşka cea mai mică babă-copilă de care ţi-e de pe-acum aşa milă? 27. Ai grijă ca o mamă de copilul… care ai fost. 28. Mă uit la o carte arabă, cu începutul la sfîrşit. 29 O dorinţă bruscă şi-apoi tot mai intensă să se termine cu mine! 30. Timpul se buclează. Corpul şi-aduce aminte. Ţin în braţe un balon mare şi galben. Îmi pun obrazul pe el. Înăuntru e linişte. Înăuntru se află închisă tăcerea plutitoare pe care eu o ţin acum în braţe. Tăcerea e rotundă şi are culoarea galbenă. Îi dau drumul în lume. 31. Cei care scriu ca să fie mai buni. Cei care scriu ca să nu se uite pe ei. 32. Cum trece raza de lună uitată fecundînd creierul moale şi cald… şi poemul n-am să-l termin n-am să-l termin n-am să-l termin… Ce sunt din tot ce-am adunat aici? Ce sînt din tot ce a rămas pe dinafară? 33. Eu sunt poet prin comportament, mi-a spus odată. 34. Am două inimi în mine. Mi-e bine. 35. Unde e autorul cînd nu mai scrie? Unde e autorul cînd scrie? 36. “Herz Im Kopf”. Inima şi capul sînt împreună, se ţin una de altul, unul de alta. Ochii înghit. Gura tace. Gura tace demult. N-are cu cine vorbi. Dar şi mersul e un fel de vorbit. 37. Am început acest song… “Cititorule (nu pot să zic lector amice precum Marţial şi zeci după el că mi-e ruşine şi nu vreau să crezi că-ţi fac curte…), Cititorule, nu ştiu cum să-ncep şi-aş vrea să fi terminat cu tine deja”… MY LIFE My life? What can I tell it about me? At 16. I came into the world to understand nothing. At 17. the voice behind the window the hand holds out the ticket and.—then on the screen, something just stupid: Youth conquers all! (and all youth). At 18. One day I wonder why write what’s the point… since… why… for who… those people don’t even have time for themselves… and. don’t even want to… and. aren’t even. interested… Inside me there’s a young girl and an old one and some know one and some the other. 19. Because you tell me what to do so I will know what not to and tell me what to say so I will know what not to. I proceed the way I know is right by banging my head against the wall and banging my head… 20. Friends are good and enemies bad weigh order and harmony which will betray which will transform which will be torn from your heart? 21. I pity the powerlessness of poetry A lemon wrung for a sated tribe. We have no plan, amigo A past for all A country for all What was green has withered What was sweet was eaten. 22. I’m not hungry not thirsty but I feel empty in my stomach. I’m so lonesome. 23. My youth was made for waiting. Adulthood springs on you what can you do? 24. I’m fed up with wilted precociousness I hate literary sensations… Which one of us was saying “We need a hero”? You’re 24 now What will our progeny understand? […] 25. I have nothing to say I’m not a joiner and my heart and brain seem weird. I am still a young person I feel like a woman and like a man I write like a woman and like a man I am ageless I protect myself as I can Talking about myself about nothing about everything. 26. Russian doll, russian doll how many of you are there? Is the one in the middle the oldest? The wrinkled one calm fearless The littlest little doll the baby-baba you feel so sorry for? 27. You’re like a mom taking care of the child… you were. 28. I look at an Arab book, that has the beginning at the end. 29. A sudden desire then even more intense to be done with me! 30. Time curls. The body recalls. I am holding a big, yellow balloon. I put my cheek to it. Inside is quiet. Inside it holds the floating silence I hold in my arms. Silence is round and colored yellow. I release it into the world. 31. Those who write to be better. Those who write to not be forgotten. 32. The way a forgotten moon-ray fertilizes a soft, hot brain… and I won’t finish the poem won’t finish it won’t finish it won’t finish it… What am I in all I’ve put here? What am I in all I’ve left out? 33. I am a poet in my manner, someone told me once. 34. I have two hearts. It’s okay. 35. Where is the author when he’s not writing? Where is the author when he is? 36. “Herz Im Kopf.” Heart and head are together, one cares for the other, and the other for one. Eyes swallow. Mouth quiet. Mouth quiet for a while. It has no one to talk to. But walking is also a way of talking. 37. I started this song… “O reader (I cannot say dear reader, amigo like Martial and so many after him because I’m embarrassed and I don’t want you to think I’m flattering you…), O reader, I don’t know how to start and I’d rather be done with you already”… (fragments from Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie / Works in Green. My Defense of Poetry, Cartea Românească Publishing House, București, 2006, translated by Sean Cotter). 2. Sînt un desen de Escher Se-mparte fiinţa-n două la ceasul plictiselii. Nu „fiinţa”... mai degrabă ceva-nafara ei un alb învăţător şi-un negru-nvăţător ca două stranii plante cu rădăcini comune. Percepi contrare unde şi te-plasezi deasupra sau cum să spun mai bine? – paralel. Nu sînt cuvinte ci doar adverse ce te dispută prompt: Învaţă, -ţi spun! Ce rost are să-nveţi? Ia-o la stînga! La dreapta să o iei! Acum e timpul. Pleacă! De ce n-ai sta pe loc? Să nu spui ne-adevăr! Dar adevărul ce-i? Rămîi cu toate-aproape! Desparte-te de tot! Ca prieteni să-ţi rămînă De ţi-au greşit sau le-ai greşit să ai răbdare-ţi spun! nu-i chip de împăcare! Tu află-n umilinţă puterea Nu te-arăta smerit ca să creşti! şi ţine-i la distanţă! Să nu uiţi de trecut! De vrei să-ncepi ceva, să uiţi! Aşteaptă, Ce să aştepţi? Şi cît? dar luînd la tot aminte! Şi de la cine? Ascultă şi-ncearcă S-asculţi pe nătăfleţ? să-nveţi ce are preţ! Să-ţi bagi în minte măsura lor? Părînd a fi aproape Cum ţii să stai departe tu ţine-te deoparte! Fereşte-te de-aproape! Și laudă Ce laudă s-aduci şi cui puterea viului! la marginea pustiului? cum stau aşa la intersecţii holbîndu-mă la albele şi negrele indicatoare sînt un desen de Escher din care nu mai ies mă tot despart de mine şi iar mă întîlnesc îmi intru-n piele mă depăşesc mă uit în spate carcase goale structuri exuviale iar înainte forme (asemănătoare?). Îmi pregătesc ieşirea din uniplan. I Am an Escher Print My being splits into two at the hour of boredom. Not “being” … but something outside it a sententious-white and a sententious-black like two strange plants with common roots. You perceive contrary waves and place yourself above or how should I say it? – parallel. They are not words but only oppositions that promptly challenge you: You have to learn. What good is it to learn? Go left! Go right! It’s time! Just leave! Why wouldn’t you stay here? Don’t tell untruths! And what is truth, I ask? Stay close to everything! From everything you steer away! Have patience I tell you, Whether they’ve wronged you or vice versa so that you keep your friends! there’s no way to make up! Find in humility, Don’t show yourself distraught the power to keep growing! and keep them at a distance! And don’t forget the past! For always to begin you must forget! Wait! Wait! What are you waiting for? And for how long? And make note of all! And from whom? And from whom? Listen and state Listen to the nitwit? what has a price! To see through their eyes? Seeming to offer assistance As you seek to stay away keep yourself at a distance! Avoid what nearer finds its way! And praise Who and what should you praise the power of the living! At the edge of the desert’s blaze? As I stand, like this, at intersections gawking at the black and white signs I am an Escher print from which I can’t escape I split from myself and find myself again I walk into my skin I pass myself I look back the coccoons ruptured the exuvial structures what before were resembling shapes. I prepare my exit from the uniplane. (fragment from Night or Day, Paralela 45 Publishing House, București, 1999, translated by Carla Baricz and Simona Popescu.) |
Simona Popescu is a poet, prose writer and essayist. She is currently teaching contemporary Romanian literature and creative writing at the University of Bucharest (Faculty of Letters). She published five volumes of poetry (the latest, Work in Green. My Plea for Poetry, has been partly translated in French and German, and published in Luxembourg); a novel, Exuviae (now in its seventh edition, it was translated into Polish, Hungarian and French); a collection of essays, and two books of critifiction about the Romanian surrealist poet Gellu Naum. Her books have been awarded several prizes and her work was included in numerous anthologies published in Romania and abroad. In 2005 she was invited to represent Romanian literature as part of the Les Belles Étrangères event organised by the French Ministry of Culture. |
